Ceaiul nebunilor

Sub un copac, în faţa casei, era pusă o masă, la care Iepurele de Martie şi Pălărierul luau ceaiul. Între ei şedea un Bursucel, care dormea buştean; ceilalţi doi îl foloseau drept pernă, proptindu-şi coatele pe el şi vorbind pe deasupra capului său.

„Foarte neplăcut pentru Bursucel — gândi Alice — dar cum tot doarme, bănuiesc că nu-l supără.”

Masa era mare, dar toţi trei şedeau înghesuiţi într-un colţ.

— Nu e loc! Nu e loc! strigară, când o văzură venind.

— E loc destul! spuse Alice indignată, şi se aşeză într-un fotoliu mare, la un capăt al mesei.

…„Vreau o ceaşcă curată” întrerupse Pălărierul „Haideţi să ne mutăm cu un loc”. Şi se mută în timp ce vorbea iar Bursucul îl urmă.

Haideti la un ceai in Tara Minunilor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Cele mai bune posturi și pagini

%d blogeri au apreciat asta: